Liderul opoziţiei extra-parlamentare de la Chişinău, Maia Sandu, şefa Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), identifică principalele probleme cu care se confruntă Republica Moldova, începând cu corupţia, într-un interviu pentru dw.com

DW: Au trecut doi ani de la ultima noastră discuție. Ne vorbeați atunci despre nivelul înalt al corupției, despre deficitul de politicieni integri… Spuneați încă atunci că „Moldova este un stat captiv”. S-a schimbat ceva în ultimii ani?

Maia Sandu: Lucrurile s-au agravat, din păcate. La acel moment, Parlamentul mai era reprezentativ, deputaţii nu erau cumpăraţi en gros şi en detail, guvernele nu erau votate pe timp de noapte, iar preşedintele nu se identifica cu o ţară străină. Moldova de azi este un stat luat în captivitate de nişte grupuri de interese meschine, care controlează instituţiile statului şi exploatează fără milă resursele țării. Cel mai grav lucru este că din cauza unei clase politice profund corupte, lumea pleacă, refuzând să-şi lege viitorul de acest pământ.
Există o majoritate funcțională în Parlamentul de la Chișinău. Și vedem că guvernarea, PDM și Vlad Plahotniuc se laudă și garantează la Bruxelles și Washington cu această stabilitate politică asigurată de majoritatea parlamentară. Pe de altă parte, dumneavoastră contestați legitimitatea majorității parlamentare. Ce anume vă nemulțumește? Uitaţi-vă în sondaje şi veţi vedea că această situaţie mă nemulţumeşte nu doar pe mine, dar şi pe majoritatea populaţiei Republicii Moldova. Majoritatea parlamentară despre care vorbiţi a fost încropită prin fraudă şi corupţie şi nu este legitimă, deoarece nu reprezintă votul dat de cetăţeni în alegerile parlamentare din noiembrie 2014. „Stabilitatea” cu care se tot laudă este una conjuncturală şi seamănă mai mult a linişte de cimitir. Această „stabilitate” o puteţi vedea şi auzi în miile de case părăsite din întreaga ţară. O stabilitate reală se bazează pe încrederea populaţiei, pe o bună guvernare, pe securitate şi prosperitate. Spuneţi-mi, care dintre aceste elemente le regăsim în Republica Moldova? Pentru majoritatea cetăţenilor, această guvernare înseamnă regres şi sărăcie, deznădejde şi teamă. Iată de ce este nevoie de partide politice noi, care conștientizează gravitatea situației şi necesitatea urgentă de schimbare. Schimbare, pe care această clasă politică coruptă, nu este capabilă să o genereze. Și nici nu dorește, deoarece un stat democratic nu i-ar permite să continue nepedepsită îmbogățirea ilicită pe spatele oamenilor.

Cum se explică fenomenul acesta al traseismului politic din Parlamentul de la Chișinău? Am auzit multe voci care spun că acești deputați pur și simplu „s-au vândut lui Plahotniuc” și acum îl deservesc fără să crâcnească. Am vrea să înțelegem fenomenul în general și, în particular, cum sunt „pescuiți” acești oameni? Chiar sunt atât de săraci? Cam cât costă un deputat în Moldova?

Nu cunosc astfel de detalii. Adresaţi-vă celor din fracţiunea majoritară, ei sunt în cunoştinţă de cauză. Vă asigur că atunci când se va schimba puterea, vom afla toate amănuntele şi detaliile acestei „vânzări de suflete”. Corupţia este flagelul principal al acestei ţări, cauza tuturor relelor. Corupţii constituie „pepiniera de cadre” a actualei guvernări, deoarece sunt şantajabili şi controlabili. Ei nu vor lupta pentru interesele oamenilor, ci doar pentru interesul „pescarului”. De aceea, schimbarea clasei politice corupte este un imperativ. De multe ori, cei care se „vând” cred, în mod eronat, că lucrurile vor rămâne așa. Or, putem vedea chiar pe exemplul DNA-ului din România că sancțiunile pot veni după mai mulți ani. Când „cumpărătorul” va rămâne fără putere, iar instituțiile vor începe să funcționeze, aceste abuzuri vor fi dur sancționate, chiar și retroactiv.

Vă întrebam în interviul pe care ni l-ați acordat în 2015 de ce ați preferat să creați un partid nou și de ce nu ați aderat la partidul lui Iurie Leancă?… Ați sugerat atunci că ați prefera să faceți parte dintr-un partid care abordează problema corupției „într-un mod tranșant”. Acum Iurie Leancă e vicepreședinte al Parlamentului și parte a guvernării, spuneți dumneavoastră, detestate. Ce știați și ați evitat să ne spuneți în interviul din 2015 despre conexiunile lui Iurie Leancă?

Îmi pare rău că domnul Leancă a ales această cale. Nu am ascuns nimic oamenilor ce ar fi avut importanță publică. Aș putea spune că a fost o intuiție a mea în legătură cu anumite acțiuni ale domnului Leancă. Din păcate, presupunerile mele s-au adeverit. Majoritatea politicienilor din Republica Moldova au dezamăgit, unul câte unul, iar asta a erodat dramatic încrederea oamenilor în politicieni și partide politice. În aceste condiții, forțelor noi le este foarte greu să câștige încrederea oamenilor.

Trecerea la sistemul electoral mixt e un fapt consumat. Guvernarea de la Chișinău a ignorat recomandările Comisiei de la Veneția, protestele de la Chișinău și reacțiile celor mai importanți demnitari europeni. Cum se explică această înverșunare de a face anume acum și cu orice preț această schimbare?

În primul rând, la noi nimic nu poate fi considerat un fapt „consumat” definitiv. Am fost martori la schimbări de situaţie radicale în politica moldovenească, când puterea dădea înapoi sub presiunea factorului intern sau extern (de ex. Planul Kozak sau legea cu privire la amnistia fiscală). Să vedem cum vor evolua lucrurile de data aceasta. Deocamdată, observăm că Occidentul reacţionează destul de dur în declaraţii, iar, ca dovadă, la nivel înalt se cere deja revizuirea Acordului de Asociere cu UE. Nu ştiu dacă pentru o guvernare autoîntitulată „pro-europeană” poate exista o lovitură de imagine mai dureroasă. Cu regret, lovitura este și mai dureroasă pentru noi, pentru oameni, și pentru viitorul acestei țări. Cu toate acestea, ei merg înainte, fapt care denotă că sunt disperaţi, că înţeleg că singura lor şansă de a rămâne nu doar la putere, dar în libertate este să acceadă în Parlament prin fraudarea masivă a alegerilor, deoarece în condiţiile sistemului mixt, posibilităţile resursei administrative cresc exponenţial. Anume acest pericol a fost sesizat de Comisia de la Veneţia şi de instituţiile europene când vorbeau de pericolele la care este expusă democraţia în Republica Moldova.

Mai multe partide de opoziție, inclusiv PAS, au anunțat o acțiune comună de protest pentru 17 septembrie împotriva deciziei de schimbare a sistemului electoral. Mai credeți că poate fi abrogată această controversată lege?

Tot mai multă lume înţelege că Occidentul nu poate tolera la nesfârşit un regim care este străin valorilor democratice, valorilor care stau la baza comunităţii europene. Dacă va continua sprijinul regimului autoritar al lui Plahotniuc, corupţii vor privi acest lucru ca pe o încurajare, în schimb oamenii care cu adevărat cred în valorile europene, cei peste 760.000 de cetăţeni care au votat „pentru Europa” în noiembrie 2016, vor fi iremediabil dezamăgiţi şi aceasta este grav. Ştim că pe acest lucru mizează Dodon şi cercurile pro-ruse. De aceea, datoria noastră este să trimitem partenerilor de dezvoltare un semnal că în Republica Moldova există forţe care se opun capturării statului şi guvernării corupte şi sunt determinate să lupte pentru schimbare. Dacă societatea se va mobiliza pentru a riposta la o schimbare frauduloasă a sistemului electoral prin ieşirea la proteste, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori luptând cu dictatura comunistă, așa cum s-a ridicat pentru apărarea istoriei, aşa cum s-a mobilizat împotriva planului Kozak, atunci există şanse reale ca legea să fie abrogată. Totul depinde de noi. Ne mobilizăm, ieşim la proteste, informăm rudele, vecinii, cunoştinţele de ceea ce se întâmplă şi atunci avem sorţi de izbândă.

Binomul „Plahotniuc-Dodon”, despre care se vorbește la Chișinău, este retorică sau el există cu adevărat? Expertul Transparency International – Moldova, Veaceslav Negruța, vorbește despre un scenariu rusesc prin care s-ar urmări migrarea puterii politice de la PDM și Vlad Plahotniuc către PSRM și pro-rusul Igor Dodon după alegerile din 2018 în schimbul unor garanții de securitate din partea Rusiei pentru Vlad Plahotniuc. Pe de altă parte vedem un „război total” între Plahotniuc și vicepremierul rus Dmitrii Rogozin. Cum vedeți lucrurile în sensul acesta?

Noi am vorbit despre existenţa acestei cârdăşii încă din campania electorală, atunci când aceasta părea mai puţin reală. Acum este un lucru general acceptat şi despre „binom” se vorbeşte nu doar în plan intern ci şi extern. Această învoială se consumă pe două dimensiuni. Pe plan intern, Plahotniuc l-a ajutat pe Dodon să devină preşedintele ţării, acesta din urmă, în schimb, promite să aducă PD-ul, partidul „de trei procente”, în viitorul Parlament prin votul mixt. Plahotniuc are putere şi bani, Dodon are (cel puţin deocamdată) încrederea unei părţi a populaţiei, adică voturi, pe care vrea să le convertească în putere şi bani. Cel puţin deocamdată, interesele lor converg. Pe plan extern ei simulează un război geopolitic virtual, care le convine de minune. Dodon nu-şi mai ascunde calitatea de agent de influenţă al Rusiei, adesea la limita „trădării” de ţară, iar Plahotniuc încearcă să-şi creeze imaginea singurului apărător împotriva „tancurilor ruseşti”, sfidând, de ochii lumii, diverşi oficiali ruşi. Dar în realitate, ei se înţeleg de minune. Apropiatul lui Plahotniuc devine şef la „Moldovagaz”, fapt care nu se putea întâmpla fără medierea lui Dodon şi a aceluiaşi Rogozin, curentul electric este vândut iarăşi prin firmele din Transnistria, sponsorizând astfel regimul separatist de acolo etc. Grav este că această cârdășie se face în detrimentul oamenilor.

Republica Moldova nu are ministru al Apărării din decembrie 2016. Igor Dodon a spus recent că viitorul ministru al Apărării trebuie să fie „o persoană din echipa președintelui”. Credeți că există o înțelegere la vârful puterii, asemănătoare celei care se presupune că ar fi existat în cazul numirii ambasadorilor? Ce riscuri vedeți în cazul numirii unui ministru pus de Dodon la Armată? Cum va arăta în acest caz relația cu NATO? Îmi amintesc că, imediat după victoria obținută în alegerile din noiembrie 2016, într-un interviu pentru DW, Igor Dodon s-a pronunțat pentru lichidarea Armatei Naționale…

Guvernul putea uşor numi un ministru al Apărării, profitând de aşa-numita „reformă” guvernamentală, dar titularul şi aşa nu a fost nominalizat, ceea ce face ca ideea unei înţelegeri să fie destul de probabilă. Numirea unui ministru al Apărării din anturajul lui Dodon ar însemna o nouă lovitură adusă sistemului de securitate al Republicii Moldova, oricum extrem de încercat, avându-se în vedere că Dodon nu-şi mai ascunde loialitatea faţă de Putin. Nu ne-am mira ca Dodon să-şi îndeplinească promisiunea de a lichida armata naţională, iar funcţia acesteia să fie preluată de „pacificatorii” din Transnistria.

Împreună, Plahotniuc și Dodon, controlează cam 90% din piața media din Republica Moldova. Pe ce mizați în perspectiva alegerilor din 2018? Cum vă veți asigura că mesajele Dvs., ale colegilor Dvs. din teritoriu, ajung la alegători?

Din fericire, ne aflăm în epoca dezvoltării tehnologiilor informaţionale, iar mass-media tradiţională (TV, radio-ul, presa), chiar dacă joacă încă un rol important în informarea cetăţenilor, şi-a pierdut monopolul de odinioară. Reţelele de socializare sunt destinate pentru a facilita comunicarea dintre oameni, inclusiv comunicarea politică, de aceea, prin intermediul lor, vom continua să transmitem mesaje către oameni, ca să fie informaţi despre ceea ce facem şi ceea ce ne dorim să obţinem. Evident, ca partid, nu ne putem limita doar la reţelele sociale. În fiecare săptămână, eu şi echipele PAS mergem în teritoriu ca să vorbim cu oamenii, să-i ascultăm şi să le transmitem mesajele noastre. De asemenea, transmitem informaţia necesară prin intermediul structurilor PAS din teritoriu. Cu ajutorul membrilor și simpatizanților PAS, putem ajunge la cât mai multă lume.

Cum credeți că va arăta Parlamentul care va rezulta din alegerile din 2018? Cât de mare este pericolul deturnării cursului politicii externe și ce ar trebui să se întâmple pentru ca parcursul european al Moldovei să fie asigurat?

Dacă alegerile vor fi libere şi corecte, nu ne îndoim că le vom câştiga, având în vedere că oamenii sunt dornici de schimbare, iar parcursul european va fi relansat. PAS va face tot ce îi este în putinţă ca să schimbe lucrurile spre bine. De aceea, avem nevoie de încrederea şi girul oamenilor. Pentru ei suntem în politică.  Tocmai din acest motiv este important acum să nu-i lăsăm să-și facă jocul, să nu le permitem să aibă pârghii de a frauda masiv alegerile. Pentru că riscul intenției lor de a deturna votul oamenilor este extrem de grav pentru viitorul Republicii Moldova, și în ceea ce privește democrația, și în privința situației economice.

Denunțarea Acordului de Asociere cu UE și federalizarea Moldovei par a fi cele mai mari amenințări la adresa Republicii Moldova în cazul victoriei PSRM în 2018. Sunt doar două dintre angajamentele asumate de Igor Dodon. Aceasta ar însemna nu doar pierderea finanțării și izolare internațională, dar și pierderea pieței UE și reintroducerea regimului de vize. Îl credeți capabil pe Igor Dodon de așa ceva? De ce ar face asta?

Am mai spus că, pe termen mediu, alegerile parlamentare din 2018 sunt ultima şansă a acestei ţări să revină la normalitate. Nu schimbarea cursului european este periculoasă în cazul câştigării alegerilor de PD şi PSRM, acesta oricum este mimat în prezent, ci faptul că, dezamăgiţi, oamenii vor pleca din ţară, iar Moldova va rămâne fără viitor. Dodon și Plahotniuc sunt, desigur, capabili să facă orice rău acestei țări – să izoleze statul, să genereze conflicte externe care duc la închiderea libertății de circulație, să ducă în incapacitate de plată această țară, să chinuie oamenii până la epuizare – doar pentru a-și urmări interesele personale. Avem încrederea că noi, oamenii, nu-i vom lăsa să pună în aplicare astfel de planuri odioase.

Ce soluții vedeți pentru Moldova?

Situația s-a agravat prea mult ca să existe soluţii miraculoase. Totuși, eu cred că noi putem opri degradarea acestei țări, putem să aducem la guvernare oameni onești care să facă ce au promis și să-i pedepsească pe cei care au comis sau comit ilegalități. Din păcate, să nu furi a devenit în Republica Moldova un atribut foarte rar. Stoparea corupției mari este prima problemă pe agenda noastră. Doar atunci când vom reuși să închidem robinetele prin care se scurg banii publici, vom putea convinge oamenii să rămână în țară, vom putea atrage investiții locale și străine, vom putea crea locuri de muncă, vom putea aduna mai multe venituri la buget pentru a asigura pensii și salarii mai mari, pentru a investi în infrastructură și în sfera socială. Aceste lucruri sunt fezabile cu o singură condiţie: la alegerile din 2018 populaţia să voteze PAS şi alte partide autentic pro-europene, capabile să producă schimbarea. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci, pentru o vreme, putem trage cortina…

Vitalie Călugăreanu, DW-Chișinău